Let's dance in the rain...

... daca cineva ti-ar evita privirea dupa ani la rand in care ai admirat aceeasi ochi zi de zi... daca cineva ti-ar spune s-o lasi cu dorul mai moale, ca nu-ti face bine... daca cineva ti-ar raspunde cu raceala la caldura vorbelor tale ... daca afara ar fi soare cand in sufletul tau sunt furtuni ... daca dimineata te trezesti si langa tine gasesti o jumatate de pat rece... daca cineva te-ar intreba cum te-ai imagina, farama de suflet, in buzunarul amintirilor lui... daca in noaptea asta ai trai nebuneste o clipa, ce mi-ai descrie in cuvinte?

- "Let's dance in the rain"... - oricum, nimic n-ar mai avea pe urma sens...
Doar ploaia

"And those who were seen dancing were thought to be insane by those who could not hear the music..." (Friedrich Nietzsche)

Puzzle european reloaded

"Daca esti intelept, vara nu te gandesti la toamna care vine... iar toamna gandeste-te numai la vara care-a fost..." spunea odata Musatescu
Iata ca a sosit si toamna intre timp, s-a dus si toamna, apoi a venit iarna si frigul, iar acum, incalzindu-ma la o cana de ceai tanjesc dupa vara trecuta. Vara trecuta a fost Eurotrip 2009 - piese si culori noi in puzzle-ul european : orase vechi, orase cunoscute, orase vazute din filme sau vazute de altii, orase noi, burguri boeme - toate au facut obiectul calatoriei noastre.
Ca o continuare redundanta, aventura noastra incepe din acelasi punct ca in urma cu 1 an: Paris. Ne imbarcam in acelasi Eurostar, dar destinatia este Belgia de data asta, - seara ajungem la Bruxelles. La fel de fermecator si fara covorul de flori de anul trecut, la fel de multa lume, aceleasi chocolateries si chocolatiers belges, aceeasi traditionali cartofi prajiti cu sumedenie de sosuri, aceeasi straduta colorata si europeana cu puzderie de restaurante care mai de care mai galagioase si mai imbietoare. Pe scurt: ne-am muta la Bruxelles :)) A urmat Ghent si Brugges - burguri medievale bine conservate - primul vazandu-l doar din poze, al doilea din bine-cunoscutul film care i-a adus faima.
In realitate e mult mai colorat decat in film si cu mult mai multi turisti ce stau sa viziteze renumitul turn. Festivalul "Vama Veche" in toi - si pe bune, organizat de 2 belgieni care au fost la mare la noi si au furat ideea:) In Antwerp - trairi noi : mi-a dat senzatia unui film despre Holocaust, atunci cand am trecut prin cartierul evreiesc, de gol sufletesc si singuratate cand am ajuns in port, si in cele din urma de caldura si buna dispozitie cand un chelner italian ne-a racolat din fata restaurantului sau convingandu-ne sa incercam o portie de paste bolognese.
A urmat Olanda: biciclete multe, parcari de biciclete, subterane, supraetajate, mori de vant, saboti de lut , dezmat , ierburi si prostitutie legalizata facand parte activa din viata oraselor si a oamenilor lor.
Rotterdam mi-a adus intrucatva aminte de Liverpool-ul anului trecut. O idee mai colorat decat orasul britanic, cu rascruci de vanturi si intersectii de vapoare, poduri interminabile care iti dadeau senzatia ca leaga 2 continente, nu 2 maluri, casute romboide colorate si suspendate, din nou Walk of Fame si din nou ne simtim vedete printre semnaturile atator oameni celebri : Bon Jovi, Scorpions, Santana... ah da, sa nu uitam de Katie Melua si de ce nu Shrek ori Mickey Mouse ;) .
Amsterdam - total diferit, mult aparte, pornografie dusa la extrem, toleranta maxima, prejudecati = 0. Femei pe bani, barbati pe bani, ierburi pe bani, tigari pe bani, clipe de placere si scapat de inhibitii pe 50 , 100 sau mai multe mii de euro. Total surprinsa.

In aceeasi seara am lasat in urma Olanda si am revenit la Paris. Reintoarcerea la Paris mi-a facut bine, m-am simtit ca acasa, desi n-as mai putea locui din nou acolo. Am refacut din nou axa istorica, am revazut din nou muzee, am descoperit locuri noi, ne-am plimbat pe malul Senei, am stat pe scarile pline de flori de la Madelaine, am facut un picnic pe Champs de Mars ascultand acordurile unei chitare, am evitat cozile si aglomeratia, am mancat inghetata de la ben & jerry's, am pierdut trenul catre Geneva si am promis ca ne vom intoarce acolo mereu.

Geneva si putinele ore pe care le-am petrecut acolo nu mi s-au mai parut la fel de fascinante ca anul trecut. Cineva imi spunea odata ca e bine sa mergi o singura data intr-un oras, a doua oara isi pierde din farmec.

Geneva -Roma si cel mai elegant Express cu care am calatorit vreodata intr-o noapte. Revederea capitalei antice a avut aceleasi culori, aceeasi agitatie si turisti galagiosi, aceeasi Fontana di Trevi, dar alta dorinta, aceeasi "bocca della verita", acelasi Vatican, alt papa, aceeasi via Cavour , aceeleasi gelatterii italiene, aceeasi tigani cersind la colt de strada. Florenta - punctul culminant al periplului nostru mi-a placut cel mai mult. M-as reintoarce si as sta o vara intreaga. Boem, artistic, nou si vechi, stradute luminate difuz, case de piatra, domul impresionant, Ponte Vecchio , piazzeta din centru unde am cantat, am dansat, ne-am simtit bine alaturi de multime si de artisti improvizati si de unde nu am mai vrut sa plecam nici atunci cand a venit politia sa restabileasca ordinea. Mi-a fost greu sa ma despart de oras... A urmat Bologna, 35 de grade la umbra - bere rece alaturi de chipsuri si masline din partea casei, apoi Ravenna, nici urma de turisti la miezul zilei, si ultima oprire - Rimini: - port de iahturi, plaja, Mediterana, am dat si noi cu piciorul in valuri, apoi o tura prin oras - am dat peste un targ de jucarii si antichitati, apoi peste alte concerte improvizate si in cele din urma am poposit la un restaurant unde doar la plecare gagica ce ne servea ne-a zis ca e romanca. Drept e ca i-a luat si ei ceva pana sa-si dea seama de originea noastra...

Am vazut multe, am ratat si mai multe - trenuri, trasee, obiective, puncte de atractie, culori locale, bucati de puzzle, bucati de zambete, franturi de clipe, nimicuri, totul ... but "no matter what, try again, fail again, fail better" Et puis, on y va la, avec sourire :)



Zambete

3 zile - 3 anotimpuri

Daca as fi spus cuiva ca saptamana trecuta inca erau 25 de grade, iar ca in decurs de cateva zile am trait intens treceri subite la temperaturi negative, mi-ar fi spus poate ca o iau razna... 3 zile - 3 anotimpuri - azi avem iarna. Un ceai cu aroma de portocale sau vin fiert cu scortisoara, careva? Si hai sa stam la gura sobei, la o poveste :)

Niciodata toamna...

"...Niciodata toamna...nu fu mai frumoasa...sufletului nostru, bucuros de moarte..."

Ma intorc odata cu toamna si ma intorc de undeva de unde frumusetea ei nu se poate reda prin simple cuvinte sau imagini. As incerca sa redau peisaje intr-o poveste simpla, dar nu am suficiente culori la indemana sa pictez stari de spirit, iar vocabularul meu devenit atat de tehnic intre timp nu inglobeaza miile de nuante cu care doar toamna poate incanta sufletul unui calator ratacind pe valea Ariesului. Mi-a facut bine iesirea. Mi-a facut bine intalnirea cu oamenii minunati din viata mea, cu prieteni vechi langa care am ras in hohote la un pahar de vorba si de vin, cu oameni faini, cu oameni dragi, cu oameni necunoscuti, cu toamna....Plina de energie, imi reiau asadar straita cu povesti incercand sa redau aceleasi nimicuri simple care coloreaza pana si zambetele si fac viata mai frumoasa in fiecare clipa...

Puzzle european - fragmente

Remembering the good old days... Am zis sa va povestesc experienta Eurotrip 2008, sa cel putin cateva fragmente... si poze. Ca tot se apropie Eurotrip 2009 peste cateva saptamani, dar nu va fi la fel de spectaculos, ca va fi scurt. Prea scurt:) De-aia! Enjoy !

Articolul integral se poate citi in revista Cronica Fundatiilor

Cel mai british regat

Paris-Lille-Londra. Cam aşa a început călătoria. Cu Eurostar, prin Eurotunel, pe sub mare. Am uitat să îmi schimb accentul, foarte french devenit în ultimele 7 luni şi să-mi dau ceasul cu o oră înapoi. Departe de a regăsi stilul fastuos al francezilor care ştiu să îţi bucure sufletul şi să te lase cu gura căscată de jos până în înaltul cerului, Londra păstrează micile-i capricii care o fac unică în simplitatea ei: [...], clădiri simetrice din cărămidă roşie, uşile cu coloane în stil ionic sau corintic, Dover Street, no.10, un colţ al vorbitorilor (Speakers Corner), underground-ul, double-deckere rosii, cabine telefonice roşii, taxiuri negre, taxiuri roz, mile în loc de km, drumuri şi maşini pe stânga, reguli inversate, o piaţă cu nume de circ (Picadilly), english gardens mereu sălbatice, o Tamisa mereu învolburată, fish&chips, multă agitaţie, multă şi mai multă, un Paris şi jumătate, o viaţă de 2 ori mai scumpă decât cea pariziană şi aglomeraţia de 3.
Am părăsit Londra şi am ajuns la Greenwich, unde am stat cu picioarele în două emisfere, am vizitat Observatorul Regal şi casa tăiată de primul meridian, am făcut cunoştinţă cu John Flemming, am făcut cu mâna către Wembley, iar în final am ascultat o Mary Poppins aproape reală destăinuind fairy tales mai marilor si mai micilor interesaţi.
Povestea ne-a dus mai departe către Stonehenge şi pietrele de legendă, printre străduţele de la Windsor sau cele ale unui orăşel cu nume de poveste – Stratford-upon-Avon (locul naşterii lui William Shakespeare). Am ajuns pe plajă la Bornemouth şi încercam să dibuim ce se află de cealaltă parte a mării. Mai târziu am înţeles că era vorba de Calais-ul francezilor. [...]

A urmat un Liverpool de capitală culturală europeană unde am fost pe rând spectator şi regizor, localnic şi turist, pasager pe Titanic, Mauritania sau Queen Mary, fotograf amator, făuritor de vise. Am păşit pe Walk of Fame şi am dat de John Lennon care ne-a povestit legenda Beatles, am fotografiat Wall of Fame, Cavern Club şi m-am simţit celebră pentru câteva clipe, iar în cele din urmă am citit the Beatles Story de o mie şi una de ori:
„You can have everything in life. Like we’re the Beatles, aren’t we? We could have everything that money can buy. And all the fame we could dream of. And then we realize: it isn’t love. It isn’t health. It isn’t peace inside, is it? ”
Ne despărţim de Anglia la aeroportul Jonh Lennon, iar „above us only sky”.

Farmecul Irlandei

A fost cel mai scurt zbor din viaţa mea: Liverpool – Dublin.
Pe lângă puţinele amintiri păstrate din regat, Dublin are o puternică amprentă de culoare locală: accentul, diferit de cel britanic, legendele cu vikingii, OLD Jameson Distillery, berea Guiness, trifoiul cu patru foi, scones şi irish coffee, zâmbetul trist al lui Molly Malloney şi double-deckerele galbene. În Dublin am fost pe rând, stropiţi, plouaţi, înfriguraţi, luptând nepregătit cu temperaturi de 13 grade în mijlocul verii, uimiţi când am dat peste o alimentară ardelenească, ce avea carne de mici şi salam de la Cluj, de acolo din piaţa Mihai Viteazu... Am purtat umbrelă ca accesoriu şi de nevoie, ne-am plimbat prin Temple Bar, acolo unde e adevărata viaţă a Dublinului şi am aşteptat în zadar sosirea lui Godot, a lui Becket sau oprirea ploii [...]

Scandinavia

Aeroportul din Dublin. Am urcat în avion şi am coborât în hoteluri plutitoare, m-am simţit pentru o clipă Marie Curie în muzeul Nobel şi intimidată puţin mai mult de Alfred (Nobel, evident), care la vârsta mea cunoştea deja 7 limbi străine, avea viziune şi idei, câteva descoperiri ştiinţifice şi locuinţe în mai multe capitale europene. Am părăsit muzeul pierzându-mă pe străduţele înguste până am dat de cea mai bună îngheţată de zmeură din Stockholm.
Am colindat fermecătoarea Uppsala, iar a doua zi ne-am urcat în primul tren spre Oslo, apoi spre Bergen şi către o nouă capitală culturală: Stavanger. Norvegia, pe scurt: am fost prieteni cu trolii, ne-am dat cu metroul, trenul şi autobuzul, am văzut palatul regal şi familia în poze, grădinile fără flori, parcul celor 200 de statui, copia în viaţă a lui Ibsen deghizată în statuie, am cumpărat cărţi, suveniruri şi vederi, am făcut poze, comentarii, mulţi kilometri în plus din cauza legăturilor proaste şi şi mai multe încercări eşuate de a le înţelege limba [...]

Belgia şi Luxemburg

[...] Cu aer superior de cetate medievală, Luxemburgul a ştiut să îmbine armonios importanţa palatului ducal cu vechimea turnurilor de piatră, labirintul de străduţe sau cartierul european, culoarea pastelată a cartierelor centrale cu notele unei orchestre într-o dimineaţă de duminică alături de cele trei limbi oficiale, interferenţa celor câteva culturi şi reputaţia parteneriatului reuşit cu Sibiul nostru drag.
La Bruxelles am fost de trei ori norocoşi. Ne-am bucurat de surpriza covorului imens de flori din faţa primăriei, am încercat mâncarea tradiţională ce te îmbia la fiecare colţ de stradă – renumiţii cartofi prăjiţi, ne-am făcut de cap cu gauffre liegeoise pe pat de căpşuni şi îmbăiate în sos de caramel sau cu bomboanele maeştrilor chocolatiers belges, am ratat cartierul european, ni s-a cerşit în româneşte, am contemplat palatul ducal, bursa de valori şi din nou covorul de flori...am urcat în thalys şi în aceeaşi seara am ajuns la Paris din nou.

Despre sentimentul dezrădăcinării

În cele din urmă, experienţa europeană a însemnat sufletul meu împrăştiat în bucăţi, pierdut şi regăsit în fiecare din aceste oraşe sau ţări sub o altă formă, sub o altă culoare, sub o altă piesă. Un puzzle european din bucăţi de suflet... Am fost aeroporturile de pe care am plecat sau am aterizat, de pe care s-au desprins zâmbete sau lacrimi, am fost toate gările de pe care au plecat vise, iluzii sau nimicuri şi trenuri în direcţia greşită, am fost fotografiile în care m-am regăsit, oamenii pe care i-am cunoscut, limbile pe care le-am înţeles sau cele pe care nu le-am vorbit, am fost culorile din steagul fiecărei ţări în parte şi cele din vederile pe care le-am trimis prietenilor, am fost cuvânt, tăcere, linişte, clipă şi mustrare, furtunile Irlandei sau soarele din Copenhaga, am fost pariziancă importată pentru câteva luni şi am călătorit prin Europa de Nord, am fost o salbă de coroane... suedeze, norvegiene, daneze, am fost povestea mea despre curaj, oameni puternici care cad, despre limite şi depăşirea lor. Am fost eu însămi. Eu despre mine. Eu.

Momente de singuratate...

Tu... ce faci cand te simti singur?
Mi-ai spune cu siguranta ca te plimbi pe malul marii incercand sa-i gasesti infinitul. Cateodata, lucrul asta umple goluri de singuratati si tristeti surde. Mi-ai spune ca marea are o frumusete aparte in acele momente si ca valurile ei acopera linistea din interior. Mi-ai spune ca vorbesti cu mine in gand si ca marea ma saruta in acele momente. Am manca impreuna o inghetata. Ai scrie in nisip "mi-e dor de tine" si m-ai intreba cu un zambet complice: ai vazut? iar luna ar rasari din mare si ai continua sa inventezi in gand povesti pentru imblanzit iubita. Si-apoi ai trimite vagoane de sarutari si zambete calde sa aiba grija de ea...

Dar tu, iubita?
- N-as asculta nici marea, nici valurile, nici vantul. As asculta Katie Melua. As cauta in caseta cu iluzii cele mai frumoase amintiri si as zambi in fiecare clipa. Te-as simti langa mine...te-as saruta pe suflet. Ai fi fericit fara sa stii. Si m-ar cuprinde dorul si mai tare...

Leapsa reloaded :)

De data aceasta, de la raza de soare si nu de la Lia cum poate v-ati fi asteptat. Haioasa, ingenioasa, simpla, dar bine gandita, e o leapsa ciclica de data asta: incepe si se termina cu o intrebare. Pe la cata lume va ajunge, cred ca nu se va termina prea curand:) cum de ce? pai la cate intrebari existentiale are fiecare dintre noi am tot putea sta la taclale zi si noapte, intreband, raspunzand, gasind sau nu sensul existentei, punand limita dintre bine si rau, vazand sau nu cum timpul trece si tace. Se sfarseste cum va spuneam ciclic, printr-o alta intrebare care va merge mai departe la altcineva si tot asa. O preiau ca mi-a placut, si cum tot n-am mai "prestat" cam de multa vreme, ma bag la creatie.

Asadar, "Voi simtiti?" Cam asta era intrebarea de spart gheata.

Va intreb si eu : dragilor, voi simtiti? Cum trece timpul pe langa voi ? Cum ati vrea sa faceti o mie si o suta de lucruri intr-o viata, dar va dati prea curand seama ca viata nu dureaza o mie si o suta de ani pentru fiecare lucru in parte? cum fiecare lucru in parte ar putea durea cateva clipe la fel cum ar putea dura o vesnicie? cum oameni pe care ii intalniti pret de cateva clipe pot sa va schimbe pentru tot restul zilelor sau oameni pe care ii stiti de o viata nu mai au farmec pret de cateva clipe? voi ati simtit cum ati fost pe rand, planuri de viitor, apoi copii, adolescenti, apoi ati ajuns oameni mari, cu idei despre viata, apoi oameni maturi, cu copii la randul lor si-apoi... fara indoiala ca nu ati simtit cum a trecut timpul, pentru ca asa e in firea lucrurilor sa nu simtim lucrurile abstracte si invizibile. Dar altfel, cateodata, simtiti ploaia de vara pe obraji, vantul primavaratic si mirosul de ciocolata calda? Simtiti mirosul de tei, a florilor de castani, a diminetii de dupa furtuna sau a frunzelor cazute toamna? Ce spectacol e de fiecare data, ce vraja, ce liniste, ce lucruri simple... Tu, ai vazut?

Cam atat, leapsa merge mei departe la Lia, daca vrea si apoi la cine mai vrea ea si apoi la cine mai pofteste. Cu drag.

Si weekend fain !