Washington –
Statia de Metro, într-o dimineatã friguroasã din ianuarie 2007. El a cântat sase bucãti de Bach, timp de aproximativ 45 de minute. În acest timp, circa 2 mii de oameni au trecut prin statie, cei mai multi dintre ei în drum spre locul de muncã.
Dupã 3 minute de când începuse sã cânte, un om de vârstã mijlocie a realizat cã violonistul era
muzician. El si-a încetinit ritmul si s-a oprit pentru câteva secunde, apoi a pornit grãbit pentru a-si îndeplini programul.
4 minute mai târziu violonistul a primit primul sãu Dolar: o femeie a aruncat banii în sapcã si, fãrã oprire, a continuat sã meargã.
Peste 6 minute, un tânãr s-a lipit de perete sã-l asculte, apoi si-a privit ceasul si a repornit grãbit.
Peste 10 min, un bãietel de 3 ani s-a oprit, dar mama lui l-a tras grãbitã în lungul peronului, când pustiul s-a oprit pentru a privi la violonist. În cele din urmã mama si-a împins din greu copilul care a continuat sã meargã întorcând capul tot timpul. Aceastã actiune a fost repetatã cu mai multi alti copii. Fiecare pãrinte, fãrã exceptie, i-au fortat sã se miste.
Muzicianul a cântat 45 de minute. Doar 6 persoane s-au oprit si au rãmas pentru o vreme. Aproximativ 20 i-au dat bani, dar au continuat sã meargã în ritmul lor normal.
A colectat în total 32 de dolari.
Dupã 1 orã, a terminat de cântat si s-a asternut tãcerea. Nimeni nu a observat. Nimeni nu a aplaudat si nici nu a existat vreo recunoastere.
Nimeni nu a stiut acest lucru, dar a fost violonistul Joshua Bell, unul dintre cei mai buni muzicieni din lume. El a cântat una dintre cele mai complicate piese scrise vreodata, cu o vioarã în valoare de 3,5 milioane de dolari. Cu douã zile înainte, Joshua Bell avusese un concert cu casa închisã
la un teatru din Boston, unde valoarea medie a unui bilet fusese de 100 dolari.
Concertul Joshua Bell, incognito în statia de metrou, a fost organizat de "Washington Post", ca parte a unui experiment social despre perceptie, gust si prioritãtile oamenilor. Întrebãrile ridicate: într-un loc comun, într-un mediu si la o orã inadecvatã, putem percepe frumusetea? Ne oprim pentru a o aprecia? Am recunoaste talentul într-un context neasteptat?
O posibilã concluzie a acestui experiment ar putea fi:
Dacã nu avem un moment pentru a ne opri si a asculta cântând pe unul dintre cei mai buni muzicieni din lume, una din cea mai bunã muzicã scrisã vreodatã, cu unul dintre cele mai valoroase instrumente .... de cât de multe alte lucruri frumoase ne lipsim?
Suntem educati, indoctrinati, si iar educati sa ne integram social incat ..ajungem sa ne uniformizam social, fara sa mai ascultam nimic din ce e in jurul nostru. La randul nostru vom face la fel si copii care s-au oprit atunci, nu se vor opri peste 20 de ani...si uite asa.. nu diferentiem, nu vedem nu auzim, dar sigur suntem cei care ajungem la timp la munca, la birou, indeplinim mecanic toate sarcinile mecanic ...si apoi povestim cu mandrie cat de bine educati si integrati in societate suntem.
RăspundeţiŞtergereFoarte bine spus... si cand incerci sa spargi tiparele esti inlaturat, ca nu "esti in rand cu lumea"... nu faci si tu o scoala "k-lumea", nu iti faci o familie si o casa "k-lumea" si nu traiesti si tu "k-lumea" ci visezi la cai verzi pe pereti..
RăspundeţiŞtergereMs de comentariu, te pup!!